Nu-mi place limba franceza. Ar fi mai multe motive:
– prea multi profesori de franceza care m-au calcat pe nervi in scoala, pentru ca se luau prea in serios si pentru ca sufereau de o obsesie generala si inexplicabila fata de Franta, pe care se straduiau asiduu sa ne-o inoculeze noua elevilor si pe care noi, idiotii de elevi, nu reuseam cu incultura noastra sa o intelegem;
– nu-mi place cum suna, chiar daca se presupune ca e o limba extrem de melodioasa; „muzica iaste aceea care-ti gadila placut urechile” , dar mie limba franceza imi cam zgarie timpanele, asa ca nu „iaste” muzica pentru urechea mea.
– obsesia generala pentru Franta si Paris ca obiective turistice demne de vizitat (n-am fost niciodata, probabil ca e superb, grozav, genial sau cum o fi, nu contest, dar nu sunt deloc curioasa);
– ar mai fi multe alte motive extrem de subiective pe care nu-mi bat capul sa mi le mai amintesc.
Cu toate astea, urmatoarea melodie imi place atat de mult incat pot face abstractie de faptul ca e in limba franceza:
Pentru cunoscatori: Nu judeca omul, judeca rezultatul muncii lui – in cazul de fata: melodia.
feedonmusic 
Eu am iubit franceza de când am învăţat să spun primele cuvinte. Dar oarecum îţi înţeleg faza cu vizitatul, aceeaşi senzaţie o am şi eu în privinţa Italiei. Franţa, cu toate astea, este magnifică, şi nu este formată numai din Paris! 😀
In scoala am invatat mai mult timp franceza decat engleza si la un moment dat o stiam mai bine, dar niciodata nu mi-a placut. Dupa liceu n-am mai folosit-o. In schimb am avut o colega in facultate extrem de pasionata de limba si cultura franceza. Era de-a dreptul distractiv cum profita de orice ocazie ca sa vorbeasca in limba franceza :-). Cat despre vizitat, nu prea ma dau eu in vand dupa asta, dar daca ar trebui si as avea de ales, Franta nu ar fi printre primele mele optiuni. As prefera Finlanda, Olanda, Irlanda sau Germania.